Frontieristul care a trișat moartea: viitură pe Dunăre, rafale de gloanțe spre Italia

Timp estimat de citire: 7 minute

Născut în 1955, Cornel Lumicovschi se săturase de România. La vârsta de 20 de ani luase decizia să o părăsească. Nu era nici primul, și mai ales nici ultimul, căci zeci de mii de români și-au dorit să plece și să își încerce norocul în Vest.

Dacă acum înțelegem și ne bucurăm de libertatea de mișcare, de libertatea de a ne alege unde trăi și munci, în anii comunismului nici măcar o banală excursie într-o țară comunistă nu era ușor de imaginat. Spaima regimului, că oamenii pleacă din țară și transmit în alte părți adevărul despre situația internă era imensă.

De aceea grănicerii erau puși să apere cu arma în mână frontierele, dar invers decât e menirea unui grănicer să o facă: de propriii cetățeni, care doreau să iasă din țară, și nu de cei care ar fi încercat să intre fraudulos în țară!

Momentul care a declanșat decizia

Cornel Lumicovschi era un om obișnuit. Lucra la întreprinderea Tehnometal din Timișoara. Momentul care a declanșat decizia privind plecarea sa din țară a fost refuzul pe care l-a primit la solicitarea sa de a participa la o excursie în Iugoslavia, organizată de întreprinderea la care lucra. A fost respins de organizatori, deși pregătise 200 de dinari în acest scop.

Planurile

S-a asociat cu Balș Daniel, un tânăr din Timișoara care făcuse armata la grăniceri și cunoștea bine granița. Au optat pentru localitatea Burila Mare-Crivina.

“Daniel mi-a povestit că această porțiune este mai slab păzită și el cunoaște bine sectorul. În apropierea fâșiei arate se află o pădurice și mai mulți boscheți pentru a ne putea ascunde, iar pe Dunăre sunt două insulițe unde ne putem odihni”, povestește Lumicovschi în declarația dată în 1975, păstrată în dosarul D 012016, referitor la ”Starea infracțională la frontiera de stat a R. S. România în 1975 și unele evenimente înregistrate la frontiera româno-iugoslavă”, se arată în documentul aflat în arhiva CNSAS.

 dosarul

Balș alesese și destinația finală: Republica Federală Germană (RFG), unde avea un unchi. Au plecat la 22.07.1975, dar nu spre graniță, ci cu bilete de tren spre Craiova. Au încercat să coboare în Turnu-Severin, dar gara era împânzită de grăniceri.

Din Craiova au plecat cu autobuzul la Vânju Mare. “Am facut această manevră ca să evităm riscul de a fi prinși înainte de graniță. Aveam valută, colaci de salvare și saci de nylon asupra noastră”.

Din Vânju Mare au plecat pe jos spre Dunăre pâna la Burila Mare. Au evitat localitățile și orice contact cu alte persoane. În data de 25 au ajuns la Dunăre. “Am trecut fâșia arată pe care am sărit-o, deoarece în porțiunea respectivă fâșia era îngustă de doar patru metri.

Ne-am ascuns în boscheți, de unde am urmărit până seara activitatea grănicerilor”. După 8-9 ore de așteptare, în care nu au văzut nici un grănicer pe uscat, au ales să intre în apă, însă s-au retras la timp din calea bărcii grănicerești.

Furtuna

Erau deja în apă, când s-a dezlănțuit furtuna pe Dunăre. Colacul lui Cornel s-a spart, astfel că a plutit în derivă cu un sac de nylon. Balș Daniel a dispărut. Cornel l-a așteptat pe malul sârbesc timp de o oră, însă nu a mai apărut și nici nu se mai știe nimic despre el.

Deși aveau bagaje separate, Cornel și-a lăsat buletinul într-un recipient de plastic care se afla la gâtul lui Daniel.

dunare furtuna

A ajuns pe jos în localitatea iugoslavă Stara Brza-Palanka. Aici a fost prins de poliția iugoslavă și transferat la Kladovo. A stat două zile în arest, iar la 28.07.1975, la ora 10 a fost judecat și condamnat la 10 zile de închisoare și transferat la penitenciarul din Negotin.

“Stăteam cu doi iugoslavi și un albanez în celulă. Albanezul tocmai își omorâse soția cu pistolul de paznic. Mi-au povestit de un Enache din Brașov, care a fost aici, după ce trecuse frontiera și nu s-a oprit la somația grănicerilor.

S-a tras asupra lui și a fost condamnat la 15 zile de închisoare, apoi a fost înapoiat în România”, povestește el, adăugând că rația de mâncare, plus țigări și bani în închisoare era peste ce aveau oamenii de rând în România.

Planuri în lagăr

Nouă zile mai târziu a ajuns în lagărul de tranzit Padinska Skela, din apropiere de Belgrad, cu cătușe la mâini. Stătea într-o cameră cu 16 paturi în care se aflau alți 5 români: Drăghia Ion, Dumitrașcovici Dumitru, ambii din comuna Pojejena, Ghiță din Caracal, Ilie din comuna Senepar și Nicu din Timișoara. Trecuseră frontiera pe la Moldova Nouă sau Naidăș.

Cornel a pus la cale un plan de a ajunge în Italia. Drăghia și Dumitrașcovici au ales să plece cu el. Au lucrat, au vândut un aparat radio, iar cu banii strânși și cu permisul de eliberare din lagăr au plecat spre Trieste, în Italia.

Li s-au alăturat din lagăr și frații Crăciunescu Ion și Gruia, care trecuseră Dunărea pe la Schela Cladovei și au ispășit pedeapsa de 10 zile la închisoarea din Pozarevac. Aveau 4 zile la dispoziție să părăsească Iugoslavia.

La 12 august 1975 au plecat cu autobuzul la Ljubljana. Din actuala capitală a Sloveniei au luat trenul până la Ptuj, de aici alt tren până la Sezana, lângă Trieste, dar de teamă s-au urcat de acolo în alt tren spre Nova Gorica.

Au coborât la Volcja Draga și au plecat pe jos spre localitatea de frontieră Miren. Au ajuns la unu noaptea, evitând un pichet de grăniceri. Au urmat patru ore de coșmar. Fiindcă nu au oprit la somație, grănicerii au deschis focul.

Nova Gorica.8

“Lângă o stație de benzină am fost strigați de grăniceri si am fugit cu toții între două case. Eu, Dumitrașcovici și Drăghia am sărit un gard, am imprimat trei șiruri de urme pe fâșia arată, în timp ce frații Crăciunescu au rămas în partea opusă a gardului.

Noi am fugit într-o livadă, apoi într-un lan de porumb și am ajuns iar pe o fâșie arată și iar într-un lan de porumb. Am rămas acolo până dimineața, când am ieșit pe șosea, crezând că am ajuns în Italia, dar în realitate eram tot pe teritoriul Iugoslaviei, unde am fost reținuți de grăniceri pe 13 august 1975, la ora 5 dimineața.

Pe marginea drumului erau militari cu mitraliere îndreptate spre Italia. Nu știu daca era ceva permanent sau numai pentru evenimentul nostru”, noteaza el în declarație.

Ghinion

Au fost încătușați și lăsați pe marginea drumului până la capturarea fraților Crăciunescu. La pichet au fost dezbrăcați și bătuți cu pumnii și picioarele. Au fost condamnați la 8 zile de închisoare, pedeapsă pe care au ispășit-o în Nova Gorica. Drăghia Ion susține în declarația sa că în realitate au ajuns în Italia, însă s-au întors târâș, ca să vadă ce se întâmplă cu ceilalți.

La 20 august au fost returnați la Padinska Skela. Au plecat iar în Belgrad, unde au solicitat azil la Ambasada Italiei și Ambasada Austriei, însă au fost refuzați. În final, au apelat la Ambasada română din Belgrad, pentru eliberarea unui pașaport care să le faciliteze intrarea în Italia. Au fost refuzați și aici.

Rămași fără mâncare, bani și țigări, cei cinci au ales să vină înapoi în țară. Autobuzul i-a lăsat în Pancevo de unde s-au înapoiat pe jos.

”Acasă”, la închisoare

Au fost arestați la intrarea în țară și transferați în arest la Oravița. Aici au povestit colegilor de celulă cele întâmplate. Unul dintre ei, informațor al Securității, a furnizat o notă informativă că aceștia au susținut cu gura lor că nu s-au înapoiat de bunăvoie și că vor să ajungă în California, în SUA și în RFG. Procurorul a notat în concluziile sale faptul că aceștia nu s-au întors de bunăvoie în țară, astfel că ei au ajuns în spatele gratiilor.

Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email:  siteul.frontieristii@gmail.com, marina.constantinoiu@gmail.com  istvan.deak2014@gmail.com

About Marina Constantinoiu Istvan Deak
Marina Constantinoiu și Istvan Deak sunt autorii unei serii de producții multimedia dedicate fenomenului frontierist, cu care s-a confruntat România în anii comunismului. Fenomenul, care a marcat o lungă perioadă, între 1948 și 1989, reprezintă o pagină de istorie recentă prea puțin sau chiar deloc cunoscută multora dintre români.

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.


*