Timp estimat de citire: 9 minute

În timp ce în fața opiniei publice duceau o propagandă de asmuțire a popoarelor unul împotriva celuilalt, în spatele ușilor închise, autoritățile din România și Ungaria își dădeau mâna pentru a combate fenomenul frontierist. Un exemplu elocvent îl găsim în dosarele aflate în arhiva CNSAS.

Conform dosarului D013354, Vol 8, intitulat “Documente și Corespondența referitoare la relațiile ministerului de Interne cu M.A.I al R.P. Ungare”, unde se poate observa cum mâna lungă a regimului comunist de la Bucureşti ajungea la granița dintre Ungaria și Austria.

“În conformitate cu prevederile art.14 din protocolul de colaborare încheiat între cele două ministere în anul 1972, reprezentanții organelor de control treceri frontieră ale celor două țări, care se întâlnesc anual în vederea analizării rezultatelor colaborării și a îndeplinirii măsurilor întreprinse pentru îmbunătățirea activității pe această linie, pot încheia procese verbale în care să consemneze acțiunile concrete de colaborare și formele de realizare a acestora”, se arată în documentul semnat de colonelul Dobre Constantin.

În perioada 5-7 octombrie 1982, o delegație din România condusă de general-maiorul Băleanu Gheorghe, șeful Serviciului control treceri frontieră din Direcția pentru pașapoarte, evidența străinilor și controlul trecerii frontierei s-a întâlnit cu omologii ungari din Budapesta pentru a trasa noi măsuri de cooperare pe anul 1983.

Vizate erau în principal punctele de trecere a frontierei, adică frontieriștii care alegeau să părăsească țara fie cu pașapoarte false, fie ascunși în autovehicule rutiere.

Bilateralele româno-ungare au avut ca finalitate, de altfel, „Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Populare Ungare privind regimul frontierei de stat româno-ungare, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră”, semnat la 28 octombrie 1983 (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/21068) şi ratificat în 1986.

Schimb de informaţii pentru o colaborare fructuoasă

“Cele două delegații au constatat că în anul 1982, controlul la frontieră la punctele de control s-a desfăsurat operativ obținându-se rezultate pozitive în prevenirea trecerii ilegale peste frontieră, prin punctele de control precum și pe linia schimbului de informații cu privire la datele ce se dețin despre cetățenii celor două părți care au intenții de a pleca ilegal într-un stat terț, cu documente ce nu le dă acest drept (sic – n.n corect: „documente care nu le dau acest drept” – n.n)”, se arată în documentul citat.

Mai mult, cele două delegații au făcut schimb de infomații privind metodele noi folosite de infractori pentru trecerea ilegală a frontierei prin punctele de control.

S-a constatat că în 1982, atât romanii, cât și maghiarii, au ales pe scară mai largă falsificarea documentelor de călătorie. Cele două părți au convenit că este cea mai uzuală practică și în rândul cetățenilor altor state socialiste, când se aflau în Republica Socialistă România sau Republica Populară Ungară. O altă metodă invocată a fost folosirea pașapoartelor unor cetățeni din Vest, declarate pierdute.

Delegația română a vizitat şi Comandamentul Brigăzii de Grăniceri de la Gyor, punctul de trecere a frontierei Hegyeshalom, la granița dintre Ungaria și Austria, dar şi Punctul de Control şi Trecerea Frontierei  (PCTF) Komorom, de la frontiera cu Republica Socialistă Cehoslovacă.

Partea ungară a avansat propunerea ca la punctele de trecere a frontierei dintre România și Ungaria să se realizeze controale unilaterale, adică ștampila de intrare în România a cetățenilor aparținând țărilor socialiste să se aplice doar de partea ungară, iar la ieșirea din România să se aplice doar de partea română.

Delegația de la București a considerat propunerea ca fiind inacceptabilă și de neluat în discuție, deși la PCTF Borș era control comun, fiindcă partea ungară încă nu finalizase PCTF Artand. Autoritățile române invocau faptul că un astfel de sistem de control a fost în vigoare între 1968 și 1971, însă rezultatele nu au fost ”satisfăcătoare”.

Veşti surprinzătoare pentru partea română

Autoritățile române au rămas surprinse să afle că între Ungaria și Cehoslovacia, la punctul de trecere a frontierei Komarom se realizează control unilateral pentru o operativitate mai bună și o economisire de cadre, adică pașapoartele se verifică doar la ieșirea din țară de către autoritatea competentă. Surprinzător este că cetățenii țărilor din Vest erau controlați de ambele părți ale graniței.

Deși cele două părți s-au pus de acord că numărul cetățenilor din țările socialiste care încearcă să treacă fraudulos frontiera este în creștere, numărul persoanelor  predate de către o parte către cealaltă este aproape nesemnificativ.

Schimb de persoane care au încercat să treacă fraudulos graniţa

Conform documentului citat, aflăm că, oficial, în primele nouă luni ale anului 1982, partea română a predat un număr de 40 de cetățeni ungari care au încercat să fugă în Vest prin Iugoslavia, în timp ce partea ungară a predat 95 de cetățeni români care au încercat să fugă spre Austria sau Iugoslavia.

Partea ungară a atras atenția că numărul cetățenilor români și ungari care încearcă să fugă în Austria este în creștere. Lucru certificat de consemnările aflate atât în arhivele CNSAS, cât şi în arhive din străinătate, referitoare la situaţia de la frontierele României, printre care şi Open Society Archives, unde pot fi consultate în special informaţii referitoare la situaţia de după 1985, considerat anul reprezentativ pentru acutizarea problemelor interne din România.

Motiv de îngrijorare la Bucureşti

Vestea care a pus autoritățile române pe jar la momentul descris în dosarul D013354 Vol 8 din arhiva CNSAS este confirmarea obținută de la șeful delegației ungare, colonelul Czsukor Jozsef, că partea ungară a acceptat propunerea Guvernului austriac, de a desființa vizele între Ungaria și Austria, în schimbul unui împrumut de 300 de milioane de dolari, cu dobândă 2%, rambursabili în 15 ani.

Banii urmau a fi investiți în dezvoltarea aeroportului din Budapesta, construirea a cinci hoteluri de lux și modernizarea punctului de trecere a frontierei Hegyeshalom care urma să aibă 36 de benzi de control.

Măsuri de prevenire a trecerilor ilegale de frontieră

Pentru a stopa fenomenul frontierist, partea română și ungară s-au pus de acord să acorde o și mai mare atenție în verificarea documentelor la PCTF și pe aeroportul Otopeni și aeroportul Ferihegy din Budapesta, dar și a vehiculelor rutiere la punctele de trecere a frontierei. Mai mult, cele două părți atrăgeau atenția ca trenurile de marfă și locomotivele izolate să fie controlate în așa fel încât să se asigure prevenirea trecerilor ilegale a frontierei de stat.

Cât privește cetățenii români care se prezentau la punctele de trecere a frontierei dintre Ungaria și Iugoslavia sau Austria, instrucțiunile erau clare.

“În cazul cetățenilor români, respectiv unguri, aflați temporar pe teritoriul celeilalte părți, care se prezintă la ieșire pentru a călători într-un stat terț, cu documente ce nu le dau acest drept, punctele de control să nu le permită ieșirea, iar persoanele să fie îndrumate pentru a se înapoia pe teritoriul propriu sau la ambasada țării lor, informându-se despre aceasta organele competente ale celeilalte părți”, se specifică în raportul amintit.

Cele două părți se puneau de acord să se mențină schimbul de informații între punctele de control de pe aeroporturile din Otopeni și Ferihegy privitor la datele ce se dețin despre unii cetățeni ai celor două țări, cu intenții de a pleca ilegal într-un stat terț de pe aceste aeroporturi.

Verificarea ştampilelor

Autoritățile din cele două țări făceau permanent schimb de facsimile ale ștampilelor de ieșire din țară la toate PCTF, inclusiv cele două aeroporturi, pentru a putea stabili dacă stampila de pe documentele cetățenilor este orginală sau este falsificată în scopul trecerii frauduloase a frontierei.

O atenție deosebită urma să fie acordată cetățenilor din Berlinul de Vest care puteau călători în Europa doar pe baza unui buletin. “Organele de control ale ambelor părți vor aplica ștampilele de ieșire pe o foaie volantă în care se va indica și numărul actului de identitate. Organele de control ale părții pe teritoriul căruia urmează să aibă loc intrarea, vor acorda viza numai dupa reținerea foii volante pe care s-a aplicat ștampila de ieșire”, nota sursa citată.

Autoritățile celor două țări solicitau schimb reciproc de informații despre cetățenii străini care sosesc în țară în scopul organizării scoaterii ilegale de persoane, în special prin folosirea mijloacelor de transport rutier.

Cât privește transportul feroviar de persoane, trenurile nu puteau traversa granița până când în stațiile Episcopia Bihor, Arad și Biharkeresztes și Bekescsaba (ultimele două din Ungaria) nu se făcea un schimb de informații cu privire la numărul de cetățeni din țări nesocialiste, sortați pe liste separate în funcție de cetățenii și vagoanele de clasă în care se află, la fel și pe aeroportul Otopeni la spre Budapesta Ferihegy şi viceversa.

Atmosferă „tovărăşească”

“Ambele delegații au constatat cu satisfacție că discuțiile și schimbul de experiență s-au desfășurat într-o atmosferă tovărășească, prietenească și în spirit de înțelegere reciprocă”, erau concluziile formulate de delegația română formată din general-maiorul Băleanu Gheorghe, maiorul Voicu Tudor, ambii de la Direcția Pașapoarte, și maiorul Mărcuș Vasile, ofițer principal la PCTF Borș, pe post de translator. Cele două părți urmau să se întâlnească din nou în trimestrul trei al anului 1983, de data aceasta pe teritoriul României.

Preocupare mai mare pentru returnarea frontieriştilor

În cele din urmă, după cum spuneam, în 1983 Republica Socialistă România şi Republica Populară Ungară au semnat un  „Acord privind regimul frontierei de stat româno-ungar de colaborare şi asistenţă multuală în probleme de frontieră”.

În art.15 b) al acestui Acord se prevedea că autorităţile responsabile ”se vor informa reciproc cu privire la pregătirea sau săvîrşirea trecerilor frauduloase peste frontieră, reţinerea persoanelor care au trecut nepermis frontiera, încălcările regulilor regimului frontierei de stat şi desfăşurarea unor activităţi importante în apropierea frontierei”.

La articolul 15 c) se prevedea că autorităţile responsabile ”vor face demersuri pentru conservarea şi prelevarea dovezilor şi probelor materiale necesare elucidării încălcării legii…”, iar la art. 15 f) ”organizează reciproc predarea/preluarea persoanelor … care au trecut graniţa…”

Art. 24 (1) stabilea regulile de predare a persoanelor care treceau ilegal frontiera: ”Persoanele care au trecut fraudulos frontiera şi au fost reţinute pe teritoriul statului vecin în apropierea frontierei vor fi predate în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore. Împreună cu aceste persoane vor fi restituite documentele, sumele de bani şi obiectele găsite asupra lor, cu excepţia celor provenite de pe teritoriul statului unde a avut loc reţinerea”.

Respectivul Acord a fost ratificat în 1986. Acesta le înlocuia pe cele anterioare din 1982 şi 1964, care erau mai puţin explicite în privinţa returnării frontieriştilor.

Cititorilor care doresc să ne contacteze şi să ne ofere informaţii referitoare la tema frontieriştilor le stau la dispoziţie adresele de email: marina.constantinoiu@gmail.com şi istvan.deak2014@gmail.com